Diferențierea sexului
La anumite varietăți de culori, recunoașterea sexului unei nimfe se poate realiza ușor.
La Normal grey sau varietățile de Cinnamon masculul este in mare parte închis la culoare iar capul este galben cu două cercuri roșii pe obraji, diferența față de femelă este că acest punct roșiatic este mult mai intens la mascul. Femela are capul mai inchis la culoare precum și obrajii, pe coada are dungi de culoare deschisă iar sub aripi are cerculețe de culoare mai deschisă.
Împerecherea
Nimfele nu au o vreme anume în an în care se înmulțesc și datorită faptului că se pot acomoda foarte ușor la orice mediu le este și foarte ușor să se reproducă în captivitate; de aceea au și fost foarte repede apreciate ca și animale de companie. Special la nimfe este că masculul și femela clocesc ouăle cu schimbul, ceea ce este foarte deosebit la papagali. Nimfele sunt mature și pregătite de reproducere la vârsta de 9 luni dar nu este indicat să le lăsați să clocească până la vârsta de 1 an. Unele nimfe preferă să nu fie nimic în cuib și în acest caz ele curăță cuibul.
Nimfele fac între 5-7 Rar 8 ouă pe care le depun la interval de câte 2 zile. Ele vor începe să clocească după al doilea ou iar durata de clocire va fi de 18-21 de zile, însă dacă după 21 de zile nu au nici un rezultat, verifică ouăle și dacă sunt întregi și ei incă le clocesc, continuă să nu îi deranjezi. Puii vor sta 5 săptămâni în cuib iar după 3 săptămâni după ce au părăsit cuibul vor mânca singuri și vor deveni independenți.
Puii ajung la penajul și culorile finale dupa aproximativ 9 luni.
Depunerea și clocitul ouălor
Femela nimfă va putea începe să depună ouă chiar și la 2 săptămâni de la prima împerechere. Există câteva semne care ne indică faptul că momentul depunerii ouălor se apropie:
- femela își va petrece din ce în ce mai mult timp în cuib și se va hrăni mult din osul de sepie sau blocul de minerale (nutrienți de care are nevoie pentru formarea cojii oului);
- cu 1-2 zile înainte de depunerea primului ou, fecalele expulzate de femelă vor avea dimensiuni enorme. Acest tip de fecale vor fi excretate pe toată perioada depunerii întrucat femela se va abține și va defeca doar o singură dată la 12 ore;
- cu 12-24 de ore inainte de depunerea oului cloaca femelei va fi vizibil umflată.
În perioada premergatoare depunerii, ca și în perioada incubației este foarte important să oferiți femelei posibilitatea de a se îmbăia, umiditatea este extrem de importantă atât în "prepararea ouălor cât și în procesul de incubație (când ouăle din cuib trebuie să aibă diferite niveluri de umiditate pentru a se dezvolta normal). Dieta femelei este foarte importantă, oferiți-i neapărat suplimente de calciu și minerale (os de sepie, blocuri de minerale) și legume proaspete precum: spanac, andive, pătrunjel, frunze de nap, frunze de muștar etc.
În general, femela nimfa va depune în medie circa 4-6 ouă (deși este posibil să depună chiar și 8), câte unul la fiecare a doua zi, deși nu este total neobișnuit să depună chiar și unul pe zi. Dacă nimfa se află la prima depunere, este posibil ca primul ou să prezinte urme de sânge și să fie ușor alungit. Nu vă alarmați, acest lucru este normal, iar puiul dinăuntru are totuși șanse să se dezvolte normal. Procesul de incubație începe abia după depunerea celui de-al doilea sau al treilea ou. Ouăle fertile rămân viabile până la 7 zile la temperatura camerei dacă procesul de incubare nu a început, așa că nu aveți motive de îngrijorare.
Verificarea fertilității ouălor
De aceea, este foarte util să vă notați într-o agendă datele exacte ale depunerii și ale începerii incubației pentru a putea ține un calendar corect al reproducerii.
Nu neapărat toate ouăle depuse sunt fertile, se estimează că doar circa 90% din ele vor dezvolta pui. După 5-10 zile de la începerea incubației ouăle pot fi verificate pentru a evalua fertilitatea lor și dezvoltarea embrionului dinăuntru. Pentru aceasta va trebui să folosiți o mini lanternă (sau să adaptați o lanternă mai mare) al cărei fascicul de lumină să nu fie foarte puternic (expunerea la caldură puternică omoară embrionul). Spălați-vă întotdeauna pe mâini înainte să manipulați ouăle, coaja lor este poroasa și bacteriile de pe mâini pot omori embrionii! Luați oul și, într-o cameră unde este întuneric, expuneți fundul acestuia (capătul mai lat) la fascicolul de lumină provenit de la lanternă. Dacă oul este fertil va trebui să vedeți imediat sub coajă o rețea fină de capilare distincte și roșii, iar embrionul apare ca o pată închisă la culoare în mijlocul acestei rețele. Veți vedea de asemenea și o bulă de aer în interiorul cojii. Dacă embrionul este mort va apărea ca o pată de culoare închisă, uscată în interiorul cojii. Dacă oul este infertil sau nu este incubat va permite trecerea luminii prin el. Încercați să limitați pe cât posibil atât durata procedurii de verificare a fertilității ouălor, cât și durata expunerii oului la fascicolul de lumină pentru a nu afecta embrionii. Manipulați ouăle cu mare grijă întrucât sunt foarte fragile! Nu zgâlțâiți ouăle pentru ca omorati embrionii! Ouăle infertile sau cu embrioni morți trebuiesc îndepărtate din cuib.
Incubarea ouălor este făcută de ambii părinți. Dacă unul din părinți iese afară din cuib pentru a mânca, bea sau face baie, celălalt se va așeza pe ouă. Nu este neobișnuit nici ca parinții să clocească împreuna, în același timp, fiecare șezând pe o parte din ouă.
De obicei, femela incubează mai mult noaptea, când masculul stă lângă cuib, păzindu-l. În timpul incubației, atât ziua cât și noaptea, părinții întorc ouăle de pe o parte pe alta în cuib, pentru a preveni aderarea embrionilor de coaja oului. Întreruperea procesului de încubație se soldează întotdeauna cu moartea embrionilor.
Este bine să verificați cuibul nimfelor din când în când (chiar și de câteva ori pe zi, însă fără să exagerați) pentru a vedea starea ouălor. Păsările se pot speria dacă le deschideți cuibul fără a le preveni și pot sparge din greseală unul sau mai multe ouă. Pentru a evita acest lucru este bine să ciocăniți ușor în cuib de fiecare dată înainte de a-l deschide. După ce îl deschideți, în general păsările vor alege să iasă din el și vă vor lăsa să inspectați ouale. Dacă acest lucru nu se întâmplă, puteți folosi o revistă sau o bucată de carton pentru a îndepărta cu atenție pasărea din cuib. Manipulați cuibul și ouăle cu mare grijă, sunt foarte fragile!
Eclozarea ouălor
Eclozarea ouălor va avea loc la aproximativ 18-21 zile calculate de la începutul procesului de incubație. În zilele premergătoare eclozării oferiți mai multe alimente moi părinților pentru a-i obișnui bine cu acest tip de mâncare pe care-l vor oferi și puilor. Nu vă grăbiți să înlăturați ouăle dacă nu au eclozat după trecerea celor 21 de zile, mai așteptați până se împlinesc 28 de zile. Uneori procesul de incubație începe mai târziu decât crede stăpânul datorită faptului că unele condiții necesare nu au fost îndeplinite decât mai târziu. Înainte de eclozare puiul poate începe să piuie din interiorul oului. Puiul reușește să spargă coaja oului cu ajutorul unui dinte și acest proces de eclozare poate dura de la câteva ore până la 2 zile chiar, în funcție de forța și vigoarea puiului, dar și de grosimea cojii. După această "muncă& obositoare puii se "odihnesc" de obicei șezând pe spate, cu burțile in sus, nefiind suficient de puternici ca să stea pe piciorușe. Nu vă alarmați, această poziție este perfect normală.
Puii abia eclozați sunt foarte fragili, au ochii închiși, gâturi lungi și nu-și pot susține singuri capetele. Ei nu vor fi hrăniți de părinți decât după trecerea a 8-12 ore și după ce vor fi complet uscați. Nu vă faceți griji, ei au rezerve nutriționale provenind din sacul gălbenușului pe care l-au absorbit înainte de eclozare. Nu încercați să hrăniți puii în acest interval. În condiții normale, dacă nu este hrănit, un pui va supraviețui aproximativ 24 de ore după eclozare. Dacă după trecerea a 20 de ore observați că puii nu au fost hrăniți, va trebui sa îi încredințați unei alte familii de nimfe cu pui sau să îi hrăniți dumneavoastră cu mâna până când părinții își vor prelua corespunzător îndatoririle. Pentru a determina dacă puii sunt hrăniți examinați gușa acestora (situată imediat înaintea osului pieptului). Dacă aceasta este umflată înseamnă că puiul a fost hrănit.
Amândoi părinții se vor ocupa de hrănirea puilor și pentru aceasta au nevoie de hrană de calitate și din belșug, precum și de apă proaspătă. Oferiți-le hrană moale, legume și fructe proaspete (morcov, cartof fiert, broccoli, spanac, mazăre, porumb, măr, salcâm, salcie, struguri, roșie foare bine coaptă, ardei gras.), gălbenuș de ou fiert tare, un mix de seminșe de calitate, blocuri de calciu și minerale. Ideal este să nu interveniți prea mult în creșterea puilor, e foarte posibil să nici nu fie nevoie, nimfele sunt de regulă părinți excelenți.
De obicei există câte un pui mai mare, care va capata cea mai parte din atenție și cea mai mare cantitate de mâncare și câte un pui mai firav. Verificați din când în când starea puilor (de preferință zilnic), dacă observați că vreunul arată slab și/sau neîngrijit, scoateți-l din cuib și hrăniți-l din mână. Un pui sănătos trebuie să aibă pielea de culoare roz, gușa plină de mâncare, să fie vioi și capabil să-ți țină capul sus pentru a fi hrănit. Manipulați cu foarte mare atenție puii! Igiena este extrem de importanță! Spălați-vă pe mâini înainte de a atinge puii și manipulați-i cu grijă, sunt foarte fragili! Rețineți faptul că puii nu-și pot regla singuri temperatura corpului și trebuie ținuți la căldura! În jurul vârstei de 10 zile, dacă doriți, puteți inela păsările.
Incubator
Mărimea incubatorului care va găzdui puii depinde de vârsta și numărul lor. Puteți folosi în acest scop o cutie de plastic, o cutie de carton sau chiar un acvariu de dimensiuni reduse. Dezinfectați cu atenție incubatorul înainte de a-l folosi. Acoperiți fundul acestuia cu un strat de talaș de pin sau brad de circa 4-5cm grosime și peste acesta așezați un alt strat de prosoape de hârtie sau servețele moi. Incubatorul va trebui curățat cu regularitate și fecalele puilor îndepărtate.
Puii nu-și pot regla și menține singuri temperatura corporală așa că incubatorul va trebui încălzit. Pentru aceasta folosiți un "heat pad" pe care să îl așezați sub incubator. Acoperiți incubatorul cu un prosop mare, lăsând totuși o parte liberă pentru a permite circulația aerului. Pentru controlarea temperaturii introduceți în incubator un termometru. Iată mai jos tabelul de temperaturi necesare puilor în incubator, în funcție de vârsta lor:
Hrănirea la mână a puilor
Deși rare, din nefericire există totuși cazuri în care nimfele își abandonează sau abuzează puii și aceștia, pentru a putea supraviețui, vor trebui hrăniți la mână de către stăpâni. De asemenea, se poate întâmpla uneori ca unul din părinți sau chiar amândoi să moară, lăsându-și odraslele orfane. Hrănirea la mână nu este deloc o sarcină ușoară și este un proces îndelungat, care poate dura pâna la 10 săptămâni. Puii sunt foarte fragili și sensibili și au nevoie de multe pregătiri și de foarte mare atenție și grijă. Veți avea nevoie de mult timp, de răbdare și dedicație. Va trebui să vă documentați cât puteți de mult pentru a vă asigura că îndepliniți corect procedura și acordați astfel puiului șanse reale de supraviețuire și dreptul la o viață sănătoasă. Puii sunt totalmente dependenți de dumneavoastră iar pierderea lor poate fi deosebit de dureroasă. Hrănirea la mână în prima săptămână de viața a puilor este foarte dificilă întrucât mâncarea pe care le-o oferim noi, oamenii, nu poate inlocui cu succes mâncarea oferită de părinți și sistemul imunitar al puilor ar putea avea de suferit. Mulți pui hrăniți la mână din prima lor săptămână de viață nu vor supraviețui. Apelați la ajutorul unui crescător experimentat sau al unui veterinar!
- hrană special formulată
- termometre
- seringi sterile fără ac, pipete sau lingurițe
- cântar de bucătărie
- incubator
- prosop împăturit
Căutați în magazinele de specialitate mâncare special formulată pentru pui neînțărcați. Ea se prezintă sub formă de praf care trebuie amestecat cu apă călduța și conține toți nutrienții care în mod normal sunt furnizați în mâncarea regurgitată de părinți puilor. Alegeți sortimentul potrivit pentru nimfe.
Temperatura hranei este crucială și ea trebuie sa fie cuprinsă intre 40 și 41°C. Puii vor refuza mâncarea mai rece sau mai caldă de atât. Mâncarea prea rece poate determina încetinirea digestiei și chiar moartea puilor! De asemenea, mâncarea cu temperatura mai mare de 41°C poate arde gușa puilor și cauza dureri atroce sau chiar moartea micuților. Folosiți un termometru alimentar pentru a măsura temperatura alimentului.
Hrana trebuie să aibă consistența unei supe-creme și nu trebuie să conțină cocoloașe nedizolvate (în cazul puilor în vârstă de câteva zile hrana trebuie să fie lichidă). Urmați cu atenție instrucțiunile de pe ambalajul produsului pentru a-l prepara în bune condiții. Pe măsură ce puii cresc, puteți îngroșa treptat alimentul.
Aruncați toată mâncarea care rămâne neconsumată! Nu o refolosiți niciodată!
În cazul în care nu aveți imediat la îndemână hrană special formulată puteți folosi un amestec de cereale pentru copii (cu conținut ridicat de proteine) cu legume și vegetale pasate. Nu recomandăm folosirea acestui tip de hrană întrucât prepararea sa nu poate fi sterilă și riscați să îmbolnăviți puii.
Spălați-vă cu atenție pe mâini ori de câte ori manipulați sau hrăniți puii! Dezinfectați de fiecare dată toate ustensilele pe care le folosiți, inclusiv bolul în care preparați mâncarea! Ideal este să folosiți siringi sau lingurițe diferite pentru fiecare pui în parte. Folosiți siringi de dimensiuni diferite, în concordanță cu dimensiunile puilor.
Când hrăniți puii pentru prima oară alegeți un moment în care gușa lor să fie aproape goală. Daca sunt înfometați vor accepta mai ușor să fie hrăniți din mână. Vă recomandăm să folosiți pentru hrănire o seringă sterilă. Umpleți parțial seringa cu mâncare la temperatura potrivită (40-41°C). Asșzați puiul pe prosopul împăturit, cu fața spre dumneavoastră. Țineți seringa în mâna dreaptă și cu mâna stângă susțineți capul puiului, între degetul mare și cel arătător. Poziționați cu atenție vârful seringii în gura puiului, orientând vârful către partea dreaptă a ciocului puiului. Atenție! Partea dreaptă a ciocului puiului este partea dumneavoastra stângă! Poziționarea seringii cu vârful spre dreapta ciocului puiului este extrem de importantă! O poziție incorectă poate duce la aspirarea hranei în plămâni și moartea puiului! Apăsați foarte încet pistonul seringii pentru a acorda suficient timp puiului să înghită alimentul. Nu forțați ciocul puilor și nu le introduceți cu putere seringa pe gât! Ii puteți răni sau chiar omorî! Aveți nevoie de foarte multă delicatețe!
Pe măsură ce vor crește puii, vor înghiți mai ușor și vor necesita cantități mai mari de mâncare.
După ce terminați "masa" curățați ciocul puiului pentru a nu permite întărirea mâncării pe pielea sau penele acestuia. Încercați să nu lungiți foarte mult durata hrănirii, pentru ca puilor să nu li se facă frig.
Este foarte important să nu hrăniți excesiv puii! Hrănirea excesivă poate determina încetinirea digestiei și moartea puilor!
Gușa trebuie să fie elastica chiar și atunci când puii sunt sătui, ea trebuie să aibe la atingere consistența unui balon moale umplut cu apă. La puii foarte tineri gușa este chiar transparentă, putându-se observa, prin pielea subțire, mâncarea.
Iată mai jos un tabel orientativ care cuprinde orele de hrănire (pe timpul zilei) și cantitătile recomandate în funcție de vârsta puilor. Nu vă faceți griji în privința nopții, nici părinții nu-și hrănesc puii noaptea, așa că aceștia sunt obișnuiți să reziste până dimineață devreme. Este foarte important însă să respectați intervalele la care trebuiesc hrăniți puii!
Este ideal să cântăriți puii în fiecare zi și să vă notați gramajul. În acest fel le veți putea urmări evoluția și preveni eventualele probleme. Dacă puii "țipă" după mâncare, hrăniți-i, înseamnă că le este foame. Mai jos găsiți un tabel cu greutatea ideală a puilor în funcție de vârstă:
*In perioada in care puii isi incearca aptitudinile pentru zbor greutatea lor scade usor si este posibil sa fie nevoie sa-i hraniti mai mult sau mai des.
Vă reamintesc că hrănirea la mână este o operațiune dificilă. Cereți sfatul unui crescător experimentat sau unui veterinar!