Origine și etimologie
Papagalul nimfă (Nymphicus hollandicus) este originar din Australia. Nymphicus provine din limba greacă și înseamnă mireasă. De obicei nimfele erau fiicele zeului Zeus care se ocupau cu dansuri, cântece și jocuri și rămâneau veșnic tinere. Pe lângă toate acestea nimfele însoțeau zeii și răspândeau binecuvântare și fertilitate. Datorită faptului că această pasăre este atât de jucăușă, cântăreață și fertilă se spune că ea a însoțit nimfele. Se spune că atunci când Odyseus a întâlnit-o prima dată pe nimfa "Calypso", ea avea pe cap o asemenea pasăre, la fel de frumoasă ca și ea. Hollandicus provine de la "Wilem Jansz" care este unul dintre primii care au descoperit aceste păsări. El fiind olandez, numea pe atunci Australia "Noua-Olandă". Abia în 1788 au primit păsările un nume științific, dat de Gmellin și anume "Psittacus Novaehollandiae". În 1792 l-a denumit Kerr "Psittacus Hollandicus" iar în 1832 și-a primit numele final de la Wagler si anume "Nymphicus hollandicus". La mijlocul secolului al 19-lea, când europenii au început să colonizeze Australia, au început să apară și primele exemplare de nimfe în Europa. Datorită faptului că, clima în Australia este foarte schimbatoare, păsările s-au adaptat relativ repede iar după scurt timp au început să se înmulțească în captivitate. În limba engleza i se spune "cockatiel" ceea ce înseamnă kakadu mic. Ei sunt clasificați ca cei mai mici din genul Cacauidaelor (familia cockatoo). Spațiul ei natural de trai sunt stepele și savanele Australiei, el fiind pe lângă peruș unul dintre cele mai răspândite păsări ale Australiei. Oamenii de știință nu au căzut de acord mult timp dacă nimfele fac parte din familia papagalilor sau cea a kakadu. Între timp este clar că fac parte din familia de kakadu.
Taxonomie: Familia Cacatuidae, genul Nymphicus
Origine: Australia, Europa
Descriere: Femelele au dungi pe partea interna a cozii si puncte pe partea interna aripilor
Dimensiuni: 30-35cm; 90-125g
Speranța de viață: 20-25 ani
Temperament: Blânzi, veseli, afectuoși, curioși, sociabili, relativ tăcuți, le place să fie în centrul atenției!
Mutații de culori: Normal grey, Whiteface, Pastelsilver, Lutino, Pearl, Pastelface, Lutino, Pearl, Pied, Platinum, Cinnamon, Olive, Spangle, Albino și altele.
Caracteristici
Este unul dintre cei mai rapizi zburători ai Australiei.
Nimfelor le place tare mult să le plouă, de aceea este bine să le stropiți mai des cu apă și dacă este posibil să le puneți și un vas să facă baie.
Nimfele sunt păsări foarte pașnice care pot fi ținute împreună cu alte păsări pașnice cum ar fi perușii.
Nimfele pot vedea pană la 100 de cadre pe secundă pe când ochiul uman numai 16.
Nimfele își iau timp cam 2 ore pe zi pentru a-și aranja și curăța penajul (își trage fiecare pană în parte prin cioc).
Datorită faptului că sunt păsări care trăiesc în stoluri ei își desfășoară toate activitățile zilnice împreună, adică se orientează după celelalte păsări din stol; se spală împreună, mănâncă împreună etc. În grădiniile zoologice în care veți găsi aceste păsări veți putea observa probabil că sunt peste tot oglinizi pentru a simula spațiul natural de trai adică stolul.
Dacă lăsați nimfele libere prin casă este indicat să le puneți în colivie câteva crengi de salcie, salcâm, păr, măr sau tei, altfel veți avea neplăcuta surpriză că vă roade mobila, tapetul. cablurile sau orice altceva ce consideră ei că se poate roade.
Despre nimfe
Este probabil cel mai răspândit animal de companie din categoria păsărilor, probabil, datorită faptului că temperamentul său dulce, vesel, afectuos și sociabil îl face foarte potrivit chiar și pentru familiile cu copii. Originară din Australia, nimfa se distinge prin creasta caracteristică, a carei poziție ne indică starea de spirit a păsării. Penajul papagalului nimfă în sălbăticie este gri cu pete albe pe marginile aripilor (Normal Grey). Fața masculului este de culoare galbenă sau albă, pe când a femelei este de culoare gri. Ambele sexe au în obraji pete portocalii, însă coloritul petelor masculului este mai intens decât al femelelor. Picioarele sunt de culoare gri și ghearele negre. Papagalii nimfă ating lungimi de până la 30-35cm, cântăresc aproximativ 90-125g și au o speranță de viață de 20-25 ani.
În habitatul lor natural papagalii nimfă, trăiesc în perechi sau în grupuri de indivizi și preferă pădurile, zonele aride și semiaride sau regiunile cu tufișuri, făcându-și cuiburile întotdeauna lângă apă. Semințele, grăunțele, răsadurile, fructele și insectele alcătuiesc dieta lor în natură. Acești papagali obișnuiesc să "atace" lanurile și livezile de fructe ale fermierilor. Papagalul nimfă este monogam, femela construind cuibul și clocind ouăle, masculul fiind cel care îi aduce de mâncare. Masculul este foarte protector și afectuos cu puii săi, fiind chiar capabil să-i crească singur dacă femela nu este in stare.
Ca pasari de companie, papagalii nimfă sunt cautați pentru temperamentul lor plăcut și vesel, pentru blândețea și pentru inteligența lor. Ei sunt păsări ușor de îmblânzit, foarte prietenoase și foarte afectuoase. Sunt păsări sperioase, care se panichează ușor în special la zgomote puternice și pe timpul nopții. De aceea, ideal este să lăsați noaptea o lumină slabă aprinsă în cameră în care țineți colivia nimfei. Masculul nimfă poate fi învățat să vorbească sau să imite diferite sunete și chiar melodii (totuși, acest lucru nu este o certitudine, depinde de fiecare pasăre în parte).
Papagalul nimfă nu poate fi găzduit în colivii sau voliere împreună cu orice altă specie de papagali deoarece poate fi victima agresivității celorlalte păsări. Nici conviețuirea nimfelor cu păsări mai mici decat ele nu este recomandată întrucât nimfele pot deveni și ele agresive și pot produce accidente și răniri. Deși s-au inregistrat cazuri de bună înțelegere între nimfe și amorezi, peruși, micul Alexander sau chiar alte specii, nu recomand amestecarea acestora. Va trebui să aveți mare grijă la introducerea altor specii in spațiul nimfei și să supravegheați cu atenție și timp îndelungat reacțiile și atitudinile păsărilor pentru a evita conflictele și rănirile. Pentru că nimfa nu este un papagal solitar, ideal este să aveți o pereche pe care să o găzduiți într-o colivie foarte mare sau într-o volieră.
Tipuri de comportament
Creasta stă ridicată aproape vertical împreună cu restul penelor de pe cap; Nimfa este atentă, arată interes pentru ceva.
Creasta este lăsată pe spate, aproape orizontal exceptând unele pene de pe cap; Nimfa este relaxată, se află într-o perioadă de liniște.
Toate penele sunt lăsate jos, creasta este lăsată pe spate; Nimfa este agresivă, îi este frică sau protejează ceva
Varietăți de culori (mutații)
Mutația genetică este o schimbare care apare în materialul genetic (ADN) și ea se poate produce atât în natură, spontan, cât și în captivitate, controlat sau spontan. Mutațiile genetice pot fi:
- favorabile (având efecte pozitive, dând animalului avantaje față de alte exemplare ale aceleiași specii)
- nefavorabile (având efecte negative sau chiar letale, dând animalului dezavantaje față de alte exemplare ale aceleiași specii)
- neutre (nici nu avantajează, nici nu dezavantajează animalul).
Mutațiile coloristice pe care încearcă să le creeze crescătorii sunt mutații care afectează numai coloritul penajului acestor păsări, prin modificarea nivelurilor de pigmenți (melanină și lipocrom). Melanina este pigmentul responsabil pentru culorile maro, gri și albastru, iar lipocromul este pigmentul responsabil pentru culorile galben și roșu.
Mutațiile se produc rar și sunt greu de obținut. Pentru a putea fi considerate mutații, trebuie să aibă caracter ereditar, fiind transmise la cel puțin 2 generații urmatoare de pui.
În prezent se cunosc aproximativ 15 mutații coloristice ale nimfei, grupate în 3 categorii: dominante (Normal Grey, Dominant Silver, Dominant Yellowcheek), recesive (Fallow, ADMPied, Olive, Recessive Silver, Whiteface, Pastelface, Pastel Silver, Spangle) și sex-linked (Cinnamon, Pearl, Lutino, Sex-linked Yellowcheek, Platinum). În afară de aceste mutații se cunosc o multitudine de combinații.
Mutațiile au diferite nume, în funcție de regiunile globului. De multe ori este dificil să distingem corect mutația, având în vedere și numeroasele combinații posibile.
Dezvoltarea mutatiilor este un procedeu dificil si trebuie lasat in seama specialistilor.